Ce credem

Adevăruri pe care le prețuim.

Doctrina

Noi credem într-un singur Dumnezeu viu și adevărat, existând din eternitate (Ioan 17:3) în unitate perfectă ca trei persoane egale și pe deplin divine: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (Matei 28:19-20).

Fiecare Persoană a Divinității, în timp ce îndeplinește roluri distincte dar complementare în istoria răscumpărării, împărtășește exact aceeași natură, atribute și ființă și este vrednică de aceeași glorie, onoare și ascultare (Ioan 1:1-4; Fapte 5:3-4).

Dumnezeu există pentru a se glorifica pe Sine și pentru a se bucura de Sine. El este infinit în ființă și perfecțiune, este duh invizibil, personal, omniprezent, etern, independent, neschimbător, vrednic de încredere, atotputernic, suveran, omniscient, drept, sfânt, bun, iubitor, milostiv, îndelung răbdător și plin de har.

Noi credem că Dumnezeul cel atotputernic ne-a revelat tot ce este necesar pentru viață și credință în cele 66 de cărți ale Vechiului și Noului Testament, care sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Printr-un proces de inspirație divină și în timp ce scriau potrivit cu stilul și personalitatea proprie, diverși oameni au fost în mod supranatural mișcați de Duhul Sfânt să înregistreze însăși cuvintele lui Dumnezeu, inerante în scrierile originale.

De aceea, cei care se dedică studierii Scripturii în contextul ei literar, istoric și gramatical, în dependență de Autorul ei divin, pot să înțeleagă corect Cuvântul lui Dumnezeu. Scriptura este pe deplin vrednică de crezare, fiind autoritatea noastră finală și suficientă pentru întreaga viață (2 Timotei 3:16-17; 2 Petru 1:20-21). Autoritatea ei derivă din Autorul ei divin și nu din părerile oamenilor.

Noi credem că Dumnezeu Tatăl a creat toate lucrurile în șase zile, pentru gloria Sa și potrivit cu voia Sa (Geneza 1:1-2:2; Psalmul 19:1-6; Apocalipsa 4:11), prin Fiul Său, Isus Cristos. El susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii și harului Său, exercitând conducerea suverană peste întreaga creație, providență și răscumpărare (Coloseni 1:17; Evrei 1:3).

Noi credem că Isus Cristos este Fiul etern al lui Dumnezeu și, fiind mișcat de iubire, potrivit cu voia Tatălui, a luat asupra Lui natura umană (Ioan 1:1, 14, 18). Conceput prin lucrarea miraculoasă a Duhului Sfânt, El s-a născut din fecioara Maria. Fiind pe deplin Dumnezeu și pe deplin om (Ioan 14:8-9), două naturi unite într-o singură persoană, El a trăit o viață fără păcat și și-a vărsat sângele în mod sacrificial, murind pe cruce în locul nostru, realizând răscumpărarea pentru toți cei ce-și pun credința în El.

El a înviat dintre cei morți a treia zi (vizibil și în trup) și s-a înălțat la cer, la dreapta Tatălui, unde este acum Capul trupului Său, Biserica, devenind singurul Mântuitor și Mijlocitor între Dumnezeu și om, și se va întoarce pe pământ în putere și glorie pentru a finaliza răscumpărarea Sa deplină (1 Timotei 3:16).

Noi credem că Duhul Sfânt îl glorifică pe Domnul Isus Cristos în tot ceea ce face în această perioadă a istoriei răscumpărării. El convinge lumea de păcat, dreptate și judecată. El atrage pe oameni la pocăință și credință și comunică viață spirituală nouă credinciosului în momentul mântuirii, aducând acea persoană în unire cu Cristos și cu Trupul lui Cristos.

Duhul Sfânt sfințește, pecetluiește, umple, călăuzește, instruiește, mângâie, echipează, împuternicește, locuiește permanent în credincios și acordă daruri spirituale credinciosului pentru trăire și slujire în asemănare cu Cristos (Ioan 16:8; 13:15; Tit 3:5; Efeseni 1:22; 4:11-12; Romani 8:9-17; 12:4-8; 1 Corinteni 3:16; 12:4-5, 11-13, 19; Galateni 5:25; Evrei 2:1-4; 2 Corinteni 12:12).

Noi credem că Dumnezeu a creat pe Adam și Eva, strămoșii tuturor oamenilor, după chipul și asemnărarea Lui, bărbat și femeie, liberi de păcat, pentru ca aceștia să Îl glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de comuniunea cu El. De asemenea, Adam și Eva au fost creați pentru a exercita stăpânire peste întreaga creație, Adam fiind rânduit ca reprezentant și cap al rasei umane astfel încât, ascultarea sau neascultarea de poruncile lui Dumnezeu să fie imputată și transmisă tuturor urmașilor săi (Geneza 1:1-2:2; Romani 1:18-20; 5:12-21).

Ispitit de Satan, dar în planul suveran al lui Dumnezeu, omul a ales în mod liber să nu îl asculte pe Dumnezeu, aducând păcat, condamnare și moarte peste întreaga omenire. Toate ființele umane sunt, prin urmare, total depravate prin natura și alegerea lor și total neputincioase în a se mântui singure. Înstrăinată de Dumnezeu, fără apărare sau justificare și expusă mâniei drepte a lui Dumnezeu, toată omenirea se găsește în nevoie disperată de mântuirea lui Isus Cristos (Geneza 3:1-6; Romani 3:10-19; Romani 1:18, 32).

Noi credem că Domnul Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre potrivit cu Scriptura, ca ispășire înlocuitoare în dreptul nostru și că mântuirea nu se găsește altundeva decât în Isus Cristos. Înainte de creație, Dumnezeu i-a ales pe aceia care vor fi mântuiți și le-a acordat harul Său nemeritat numai pe baza voii Sale suverane și bune (Efeseni 1:4-5, 11-12). Moartea pe cruce a lui Isus Cristos este singura plată completă pentru păcate, satisfăcând pe deplin mânia dreaptă a lui Dumnezeu, pentru fiecare persoană care se întoarce de la păcat în pocăință și care își pune credința numai în Cristos și numai în harul Lui.

La mântuire, fiecare persoană este făcută o nouă creație prin Duhul Sfânt, este declarată dreaptă (îndreptățită) înaintea lui Dumnezeu numai prin credința în Isus Cristos și pecetluită pentru totdeauna în calitate de copil adoptat al lui Dumnezeu. Credința autentică crește în ascultare și iubire față de Isus Cristos, printr-o viață dornică să-L slăvească pe Dumnezeu și perseverează până la sfârșit, prin toate dificultățile ivite (Romani 8:37-39; 2 Corinteni 5:21; 1 Corinteni 12:13).

Noi credem că biserica adevărată cuprinde pe toți cei ce au fost îndreptățiți prin harul lui Dumnezeu în Cristos. Ei sunt uniți de Duhul Sfânt în trupul lui Cristos, al cărui Cap este El. Adevărata biserică se manifestă în biserici locale, a căror membralitate trebuie să consiste numai din credincioși. Scriptura poruncește credincioșilor să se adune local pentru a se dedica pe ei înșiși închinării, rugăciunii, învățăturii Cuvântului, părtășiei, botezului și Cinei Domnului, slujirii trupului local prin dezvoltarea și folosirea talentelor și a darurilor spirituale, căutând să facă ucenici din toate națiunile (Efeseni 1:22-23; Fapte 2:42-46; 1 Corinteni 14:26; Matei 28:18-20).

Poporul lui Dumnezeu se întâlnește în ascultare de această poruncă, manifestându-se astfel, expresia locală a bisericii sub grija veghetoare a unei pluralități de prezbiteri. Membrii bisericii sunt chemați să lucreze împreună în iubire și unitate, urmărind scopul final al glorificării lui Cristos (Efeseni 4:16).

Noi credem că botezul creștin este o declarație publică a credinței personale în Cristos, prin care credinciosul se identifică cu Cristos în moartea, îngroparea și învierea Lui reprezentate prin imersiunea în apă. Cina Domnului este comemorarea morții lui Cristos de către credincioși, în unitate, până când El va reveni și trebuie să fie precedată de examinare personală atentă (Fapte 2:41; Romani 6:3-6; 1 Corinteni 11:20-29).

Botezul și Cina Domnului sunt rânduite de însuși Domnul Isus și date bisericii ca semne vizibile ale Evangheliei. Botezul are legătură cu intrarea în comunitatea Noului Legământ (biserica), iar Cina Domnului este reînnoirea aceluiași legământ. Împreună, ele sunt simultan atât pecetea lui Dumnezeu față de noi, mijloace ale harului rânduite de Dumnezeu, cât și jurămintele noastre publice de supunere față de Cristosul răstignit și înviat și anticipări ale întoarcerii Sale și a reînnoirii tuturor lucrurilor.

Noi credem că este scopul, datoria și privilegiul fiecărui credincios și a fiecărei biserici locale să îl glorifice pe Dumnezeu, răspunzând ca participanți activi la Marea Trimitere a lui Isus Cristos de a merge și de a face ucenici din toate națiunile. Noi credem că atenția și prioritatea primare ale acestei chemări se centrează pe eforturi unite de a stabili, întări și reproduce biserici bazate biblic, care vor planta biserici pentru generațiile următoare și pentru gloria lui Dumnezeu.

Noi credem și așteptăm revenirea glorioasă, vizibilă și personală a lui Isus Cristos. Fericita nădejde a revenirii Sale are implicații vitale asupra vieții, slujirii și misiunii credinciosului (1 Tesaloniceni 4:13-18).

Noi credem în învierea în trup atât a celor mântuiți cât și a celor pierduți. Cei pierduți vor fi înviați pentru judecată și vor experimenta mânie eternă în iad. Cei mântuiți vor fi înviați pentru bucurie eternă în cerurile și pământul noi în prezența manifestată al lui Dumnezeu (Fapte 1:3, 9; Evrei 7:25-26).

Specific

  • Predicare expozitivă

    Dedicare pentru predicarea expozitivă și cristocentrică
    Autoritatea predicării derivă din autoritatea Scripturii, care singură este inspirată divin, inerantă și infailibilă. Prin urmare, considerăm că predicarea expozitivă este stilul de predicare potrivit pentru afirmarea autorității lui Dumnezeu în viața bisericii locale și înnoirea spirituală a poporului lui Dumnezeu. Predicarea expozitivă este acea predicare care își derivă scopul și ideea principală din scopul și ideea principală a pasajului scriptural, printr-un proces atent de exegeză a textului biblic. Spre deosebire de predicarea tematică, predicarea expozitivă urmărește să transmită cu fidelitate intenția Duhului Sfânt din pasajele scripturale. Această preocupare trebuie să ducă întotdeauna la confruntarea ascultătorilor cu Dumnezeu prin aplicarea Cuvântului în mod direct și personal.

    Mai mult decât atât, predicarea întotdeauna trebuie să aibă în centrul ei răscumpărarea prin harul lui Dumnezeu în Isus Cristos. Astfel că, predicarea nu trebuie să fie moralistă, ci cristocentrică. Viața morală este rezultatul relației noastre cu Dumnezeu și a harului îndreptățirii prin credința în Evanghelie, și nu este nicidecum cauza acceptării noastre înaintea lui Dumnezeu.

  • Închinare verticală și pasionată

    Dedicare pentru închinarea verticală și pasionată
    Închinarea față de Dumnezeu este scopul principal pentru care am fost creați. Aceasta înseamnă că închinarea nu va fi niciodată un mijloc, ci va fi scopul tuturor lucrurilor. De aceea, timpul de închinare prin cântări și rugăciune trebuie să fie centrat în Dumnezeu, închinarea venind nu doar de pe buze, ci din profunzimea unei inimi mișcată de adevărurile Evangheliei. Astfel că, închinarea este doar secundar pedagogică, obiectivul ei principal fiind exprimarea bucuriei în Dumnezeu. Închinarea poate fi contextualizată potrivit cu fiecare cultură și generație, însă nu prin a compromite verticalitatea, mesajul sau esența Evangheliei.

  • Calitatea şi nu cantitatea de ucenici

    Dedicare pentru calitatea și nu cantitatea de ucenici
    Formarea de ucenici este misiunea centrală a bisericii noastre, dar ținta finală nu este cantitatea, ci calitatea ucenicilor. Credincioșia față de Dumnezeu și față de Scriptură este responsabilitatea noastră față de care dăm socoteală, pe când numărul de convertiri este hotărât de Dumnezeu. De aceea, procesul formării va fi observat și evaluat în permanență, urmărind ca trăsăturile biblice esențiale ale ucenicului să fie cultivate în întregime în viața fiecărui credincios/membru al bisericii.

  • Caracterizați de dragoste în toate relațiile noastre

    Dedicare pentru relații caracterizate de dragoste în adevăr
    Suntem dedicați să încurajăm în viața fiecărui credincios (membru) al bisericii cultivarea caracteristicilor esențiale care definesc un ucenic din punct de vedere biblic: iubirea față de Dumnezeu, iubirea față de familia lui Dumnezeu și iubirea față de misiunea lui Dumnezeu. Dragostea, și nu performanța, este rodul principal al credinței autentice și puterea de atracție a bisericii. Astfel că urmărim dezvoltarea unei culturi a ospitalității, a încurajării, a edificării și a generozității.

    Dedicarea față de creșterea în dragoste ne face să vedem darurile spirituale și să percepem diferitele slujiri ca fiind oportunități de a urmări încurajarea în credință a celorlalți, nicidecum modalități de a ieși noi în evidență. Potrivit cu 1 Corinteni 13, dragostea este mai prețioasă decât toate darurile spirituale extraordinare la un loc sau toate realizările morale impresionante lipsite de dragoste. Biserica Deo Gloria este astfel o biserică centrată în dragostea lui Cristos și nu în darurile spirituale.

  • Lucrare prosperă de grupuri de ucenicie

    Dedicare pentru o lucrare prosperă de grupuri mici
    Isus a poruncit ucenicilor Săi și bisericii să „meargă și să facă ucenici” (Matei 28:19). Marea Trimitere a lui Isus constă în formarea de ucenici. A face ucenici înseamnă să îi ajuți pe alții să îl urmeze pe Isus. Aceasta necesită o imagine clară a ceea ce este un ucenic și o modalitate clară pentru a-i ajuta pe ucenici să se îndrepte spre maturitate și implicare. Noi îmbrățișăm o intenționalitate în facerea de ucenici care să fie centrați în Evanghelia lui Isus Cristos, așa încât aceștia să îl iubească pe Dumnezeu, să se iubească reciproc și să iubească misunea lui Dumnezeu.

    Grupurile mici sunt un cadru foarte porivit pentru formarea de ucenici. Potrivit învățăturii biblice, ucenicia se realizează în comunitate, mai exact în contextul relațiilor semnificative și profunde, iar în cadrul bisericii noastre ne dorim ca fiecare membru să fie un ucenic. Astfel că, fiecare membru va fi integrat într-un grup mic prin care oferă și beneficiază de astfel de relații care încurajează ucenicia. Prin urmare, o focalizare principală a lucrării noastre este dezvoltarea, observarea și evaluarea grupurilor mici, în care vor fi cuprinși toți membrii bisericii noastre.

  • Biserică plantatoare de biserici

    Dedicare pentru plantarea de biserici
    Pentru că suntem dedicați misiunii bisericii de a face ucenici, înseamnă că nu vom fi preocupați doar de convertirea oamenilor, ci și de plantarea de biserici locale vii prin care Evanghelia este ilustrată și dusă mai departe. De asemenea, credem că un oraș, în funcție de mărimea lui, are nevoie de mai multe biserici locale vii care au aceeași pasiune și misiune. Prin urmare, concentrarea noastră nu sunt pe organizații para-bisericești, ci pe plantarea de biserici, atât în plan local și cât în plan global.

  • Conducerea bisericii de către o pluralitate de prezbiteri

    Dedicare pentru conducerea biblică printr-o pluralitate de prezbiteri
    Biserica trebuie să fie condusă de prezbiteri calificați biblic. Învățătura Bibliei despre oficiile bisericii și calificările necesare se găsește în mod deosebit în 1 Timotei 3:1-16 și Tit 1:5-9.

    Scriptura arată că prezbiterii „slujesc prin conducere” și responsabilitatea lor include supravegherea spirituală a congregației (1 Petru 5:1-4). Toți prezbiterii sunt egali în valoare, dar nu în mod necesar egali în influență.

    Responsabilitățile primare ale prezbiterilor constau în:

    • Asigurarea că învățătura bisericii este biblică; toate problemele doctrinare din biserică sunt clarificate și stabilite de către prezbiteri.
    • Asigurarea că direcția bisericii este consecventă cu afirmația de scop a bisericii și filosofia de lucrare.
    • Administrarea în dragoste și smerenie a procesului de disciplină bisericească așa cum este schițat în Matei 18:15-20; Galateni 6:1-4; Tit 3:10; 2 Tesaloniceni 3:14-15; 1 Timotei 5:17-25; 1 Corinteni 5; 2 Corinteni 2:5-11 și Romani 16:17.

    Scriptura învață că prezbiterii au condus bisericile individuale din Noul Testament (Fapte 14:23; Fapte 20:28; Tit 1:5; Fiipeni 1:1). O pluralitate de prezbiteri evlavioși care își exercită darurile spirituale, se potrivește cu învățătura Scripturii potrivit căreia înțelepciunea se găsește în multitudinea de consilieri evlavioși (Proverbe 11:15; 12:15; 19:20 și 24:6). Acest adevăr nu elimină posibilitatea și probabilitatea ca unul sau mai mulți prezbiteri să fie mai vizibili decât alții în slujirea publică sau mai influenți în lucrările consiliului de prezbiteri.

  • Consiliere biblică

    Dedicare pentru consilierea biblică – speranța Evangheliei în păcat și suferință
    Dumnezeu schimbă vieți și își realizează scopurile direct prin citirea și aplicarea Scripturii, prin meditație la adevărurile Scripturii și rugăciune. Noi afirmăm importanța comunității biblice în cadrul acestui proces. Domnul folosește pe cei ce slujesc din Cuvântul Său în timp ce aceștia încurajează, îndeamnă, mustră, edifică, imploră, îndreaptă și consiliază pe ceilalți spre evlavie. De asemenea, Dumnezeu folosește alți credincioși pentru încurajare reciprocă și rugăciune, cât și pentru consiliere asigurată de mentori evlavioși. Implicarea în grupuri mici, prin care se urmărește, prin slujire și păstorire reciprocă, să se asigure o îngrijire congregațională de bază și ajutor pentru luptele și problemele vieții, este o parte vitală a slujirii Duhului lui Dumnezeu în schimbarea vieții credinciosului.
    Când probleme devin mai complicate și intense, noi căutăm să încurajăm oamenii să caute consilieri biblici echipați și calificați.
    Când psihologia și alte științe sociale pășesc dincolo de observarea comportamentului uman și caută să explice cauzele comportamentului uman, ei intră într-un teritoriu spiritual și adesea eșuează în oferirea unui ajutor de nădejde. În mod final, doar Dumnezeul Scripturilor poate explica cauzele care sunt non-biologice în natura lor și tot El oferă soluții care conduc la evlavie și o viață roditoare și bucuroasă. Dumnezeu ne-a dăruit tot ce avem nevoie pentru viață și evlavie (2 Petru 1:3). El ne schimbă în timp ce ne disciplinăm pe noi înșine prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu în puterea Duhului Sfânt (1 Timotei 4:7; 2 Petru 1:5-11).

  • Evaluare periodică şi intenţionată

    Dedicare pentru evaluare periodică și intenționată
    Noi credem că orice lucrare spirituală sănătoasă trebuie să contribuie la formarea de ucenici și să urmărească și obiective măsurabile, pe lângă obiectivele pe care numai Dumnezeu le poate măsura. În ce privește obiectivele măsurabile, ne dorim să le urmărim cu intenție, făcând evaluări periodice, în funcție de necesitățile și criteriile stabilite de conducerea bisericii.

  • Femeile în slujire

    Egale în valoare, diferite în rol.
    Noi afirmăm rolul semnificativ dat de Dumnezeu pe care femeile ar trebui să îl joace în stabilirea și conducerea bisericii locale. Orice oportunitate de conducere este deschisă femeilor, cu excepția celor care sunt excluse de Scriptură. Scriptura afirmă clar că bărbații sunt chemați să slujească în oficiul de prezbiter și că femeile nu trebuie să slujească în pozițiile bisericii prin care își exercită autoritate peste bărbați sau prin care învață doctrină peste bărbați (1 Timotei 2:12; 3:1-2; Tit 1:6-9). Noi nu privim această situație ca pe o problemă de egalitate, de vreme ce bărbații și femeile sunt egale înaintea lui Dumnezeu. Biblia este clară în faptul că bărbații și femeile nu au aceleași roluri. Femeile calificate pot sluji în orice poziție de conducere care nu este interzisă de Scriptură.

  • Mișcare non-carismatică

    Dedicare pentru lucrarea Duhului Sfânt bazată pe Scriptură.
    Credem în faptul că zidirea bisericii și dinamica ei se realizează prin intermediul darurilor spirituale date de Duhul în mod suveran cui dorește (1 Cor. 12:11). Exercitarea darurilor spirituale se face numai în dragoste și spre zidirea bisericii (1 Cor. 12:7; 13:1-13), în rânduiala stabilită de Scripturi (14:15-20, 33). De asemenea, credem că darurile spirituale extraordinare (ex. darul profeției, darul vorbirii în alte limbi, darul vindecării) au fost restrânse pentru anumite perioade din istoria răscumpărării pentru a valida revelația Cuvântului lui Dumnezeu (Evrei 2:4). Acestea fiind spuse, noi credem cu tărie în intervenția supranaturală a lui Dumnezeu în istorie și în biserică și astăzi, toate făcându-se cu scopul de a înălța Numele lui Isus Cristos și pentru răspândirea Evangheliei în lume.